Tales from the Dark Side of the Moon

…sau cum respiram in lumea reala.

In cautarea fericirii

Posted by Jo pe August 12, 2007

Tot mai multa lume pleaca in strainatate, in speranta ca acolo isi vor gasi fericirea. 17 ani am locuit langa o tipa langa care practic am crescut. Am invatat multe de la ea. Si era o tipa mai mult decat ok. Relaxata, inteligenta, frumoasa….si cel mai important, nu m-a privit niciodata de sus, si niciodata n-am simtit diferenta de 7 ani dintre noi. Acum 3 ani a plecat in Anglia, ca au-pair. Dupa 1 an s-a angajat si intr-un bar. Apoi a renuntat sa mai fie au-pair si si-a luat viata in propriile maini. Si-a inchiriat un apartament, s-a inscris la master acolo. Privind de acasa o vedeam ca o persoana realizata. Si mi se parea atat de frumoasa viata ei. Mi-era dor. N-o vazusem de mult…si m-a invitat intr-o minivacanta la ea. Evident, am acceptat. 2 luni m-am bucurat la gandul ca o sa merg in Anglia, si ce frumos va fi. In sfarsit, a venit si ziua in care am ajuns in anglia. Dupa 3 zile in londra, la o alta prietena, am plecat spre ea. Si am fost mai mult decat surprinsa sa gasesc o cu totul alta persoana. Din prima clipa in care am intrat acasa a inceput sa ma critice. Ceea ce nu mai facuse niciodata. Ca de ce m-am imbracat asa? Ca ma face sa par prea slaba. Ca sa-mi iau un sutien, ca in uk nu se umbla fara sutien. Eu eram ca picata de pe alta planeta. Cum sa-mi pun sutien daca mie nu-mi vine nici unul? Ca imi da ea unul, si-l umplem cu burete sau cu ceva. Am refuzat complet ideea. Nu vreau, si n-o sa vreau sa pretind ca sunt altfel decat sunt. Mai ales ca am invatat sa accept felul in care arat, si sa nu fiu complexata.Si n-o sa accept criticile nimanui daca nu pot face nimic in privinta asta. Sunt cum sunt, like me or hate me…Am fost in seara respectiva cu ea in clubul in care lucreaza. A fost destul de ok. Am baut cat sa fiu putin ametita, chestie care a doua zi s-a transformat intr-o mica mahmureala. si cum eram eu asa, fara nici un chef, ea tragea de mine sa iesim. Sa vad si eu oraselul in care sta, etc etc. Pana la urma m-am pus oarecum pe picioare si am iesit. Mai e nevoie sa zic ca au reinceput criticile? Ca vai, eu nu sunt deloc impresionata. Ca eu ma simt ca in romania. Sa ma trezesc, ca acolo sunt in Anglia, nu in Romania. Nu inteleg…ce-ar fi trebuit sa fac? Sa zic wow intr-una? Da, imi placea ce vad…dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma minunez doar pentru a parea impresionata la maxim. Apoi mi-a trantit replica ”stii, imi place aici pentru ca lumea e relaxata. Sunt mult mai relaxata si mai fericita de cand sunt aici”. Asta m-a lasat masca. Relaxare? Asta inseamna relaxare? Toata stiinta mea a fost data peste cap cu acest nou sens al cuvantului relaxare. Lucrurile au mers in exact acelasi sens 5 zile. Ea mereu foarte ofensiva, eu tacuta si trista ( purtam ochelari pana si in casa, sa nu mi se vada ochii plini de lacrimi ). Pana cand si-a revarsat nervii de tot pe mine, cu usi trantite si ton ridicat. Ca sunt o mofturoasa, ca nimic nu-mi convine, ca sunt asa si asa. Asta a fost picatura care a umplut paharul. ”Eu sunt mofturoasa?Normal ca nu-mi convine sa fiu tratata ca o pustoaica de 12 ani cand eu am 20. Nu-mi place sa fiu luata de sus, sa mi se vorbeasca pe un ton ridicat, sa fiu criticata cand nu e nevoie si sa mi se dea ordine. Acum iesim, acum facem asta, acum facem altceva. Eu nu pot sa traiesc stresata ” ”Iar comentezi? Mai taci odata ca nu te mai suport”. Conversatia asta a avut loc cand eu eram in dus. Asta a fost picatura care a umplut paharul. Mi-am facut bagajele,m-am urcat in tren si am venit inapoi la londra. Multe reprosuri. Am tacut si am inghitit. Dar macar am scapat.

Ceea ce nu inteleg eu e de ce? De ce sa pretinzi ca esti atat de fericit si implinit, ca esti relaxat si ca viata ta e minunata, cand se intampla exact invers? Cu ocazia asta mi-am dat si eu seama ca n-as putea sa traiesc departe de familie si prieteni. De fapt, as putea, dar nu vreau. Nu vreau sa ajung asa. Departe de toti, simtindu-ma mizerabil, dar negand asta mereu. Oricum ar fi romania, lipsita de posibilitati, cu nesimtirea in floare, eu nu vreau sa plec. chiar daca as castiga mult mai mult in alta parte…stiu sigur ca banii nu-ti aduc fericirea. Iar eu aleg oricand fericirea.

Posted in Why does it always rain on me? | 5 Comments »

Be careful what you wish for…

Posted by Jo pe Iulie 14, 2007

..for it might come true.  Discutam cu o persoana foarte draga mie, care imi spunea ca e indeajuns sa iti doresti un lucru indeajuns de mult si se va intampla. Nu sunt persoana care sa creada prea mult in chestii spirituale…Dar am stat putin si am analizat trecutul apropiat. Prea multe coincidente? Poate. Sau poate chiar are dreptate respectiva persoana. Nu cred in destin. N-o sa cred niciodata. In schimb, cred in karma. Cred ca tot ceea am facut/facem/vom face genereaza un efect de aceeasi natura cu fapta. Un fel de…roata se intoarce,daca vreti, insa la un nivel spiritual si mult mai profund. La un moment dat, mi-am dorit mult sa ma indragostesc. Sa iubesc de fapt. Insa nu la modul acela foarte accesibil. Ci la modul platonic. Binenteles, si cu activitatile fizice aferente, dar in primul rand mi-am dorit trairile spirituale, comunicarea aia perfecta,mutuala, fara cuvinte.

Si mi-am dorit atat de intens incat, eventual, s-a intamplat. Experienta de care am avut parte mi-a dat peste cap tot ceea ce credeam pana acum, toata ratiunea si tot modul meu de a vedea lucrurile pur fizic. E o senzatie nemaiintalnita de mine. Si toate experientele mele anterioare, toate emotiile si sentimentele traite in cei 20 de ani ai mei, adunate la un loc, nu fac nici cat 1% din ceea ce am trait acum. Indescriptibil si … complet. E exact senzatia de implinire absoluta, cand nu mai conteaza detaliile de timp si spatiu.

Nu cred ( sau cel putin…nu credeam ) in suflete pereche prea mult. Insa o conexiune atat de puternica, si o regasire atat de profunda in cineva n-am mai experimentat. ( si eu nu sunt genul care se da inapoi de la experimentare…si ocazii au fost destule ).

Si toata chestia asta mi-a aratat noi perspective si m-a facut sa am cu totul alte asteptari de la viata si de la oamenii din jurul meu.

Posted in Uncategorized | 2 Comments »

Leapsa :)

Posted by Jo pe Iulie 12, 2007

I’ve been hit! De catre somnoroasa   care vrea sa verifice daca mai traiesc 😀

Leapsa cu muzici: se pune muzica multa in winamp si se raspunde la intrebari cu titlurile melodiilor care pica random in winamp.

1. How are you feeling today?

Hello

2. Will you get far in life?

Ceilalti – Ciudat

3. How do your friends see you?

Boards of Canada – Zoetrope

4. Will you get married?

Deviant species – Aym-emi

5. What is your best friend’s theme song?

Teodor Munteanu – Opa, opa ta buzuki

6. What is the story of your life?

Gica Coada – Nu va-s pistipseasca

7. What was high school like?

Damien Rice – Me, my yoke and I

8. How can you get ahead in life?

B1  – Transfer

9. What is the best thing about your friends?

Unknown – What you hear

10.What is in store for this weekend?

Vangelis -Theme from Antarctica

11.What song describes you?

k-os -The love song

12.To describe your grandparents?

Gorillaz – Punk ( oh yeah, o si vad pe mamai-mea de 83 de ani punk :)) )

13.How is your life going?

Anders Ilar – Can’t force a tree to grow

14.What song will they play at your funeral?

Node1 – Random placement

15.How does the world see you?

Zebda – Che Guevara =))

16.Will you have a happy life?

Omu cu sobolani – 2 beri goale

17.What do your friends really think of you?

Katie Melua – I do believe in love

18.Do people secretly lust after you?

Ricchi e poveri – Questa Sera

19. How can I make myself happy?

Nicu Alifantis – aproape liniste
20.What should you do with your life?

Nelly furtado – Afraid

Mai departe sa scrie cine vrea 🙂 I don’t have whom to tag :-<

Posted in Why does it always rain on me? | 1 Comment »

…de mine si de voi, de tine si de noi…

Posted by Jo pe Iulie 1, 2007

Da m-am saturaaaaatttt…. ( Vama veche – de ce ? ) . M-am saturat de superficialitatea asta de pretutindeni. De barbati care isi etaleaza muschii si frumusetea si care nu cauta decat acelasi lucru. M-am saturat de plinurile din portofel si golurile din cap.  De oameni frumosi care nu stiu sa lege doua cuvinte. M-am saturat sa am anumite asteptari atunci cand cunosc o persoana si sa descopar ca de fapt e ca toti ceilalti. Nu suport mediocritatea. Pe undeva sunt sigura ca si eu sunt o superficiala pierduta in majoritate. Dar, la fel, pe undeva, sunt sigura ca am ceva doar al meu, ceva ce nimeni n-ar putea inlocui. Insa ma irita sa vad ca s-a ajuns ca oamenii sa nazuiasca mereu spre perfectiune. Femeile sunt aranjate si machiate de la 5 dimineata ( caci vai, daca se trezeste EL si o vede „prea” naturala? ), barbatii plini de muschi si epilati pana si pe picioare. Nu vreau sa fiu asa si nu vreau sa fiu langa cineva de genul asta. Vreau sa ma trezesc ciufulita si nemachiata, sa pot sa umblu doar intr-un tricou prin casa si el sa ma priveasca lenes si pe jumatate adormit, putin plinut sau prea slab, si sa-mi spuna „ce frumoasa esti „. Da, iar ma gandesc la o lume idilica. Asta e perfectiunea la care visez eu.

Nu vreau sa merg in Bamboo. Nu vreau cadou de ziua mea o masina. Nu vreau sa fiu in trend. Nu vreau shopping la Paris. Vreau casuta mea ( chiar daca e inchiriata ) cu pereti portocalii si miros de mosc, vreau sa nu se mai uite nimeni stramb la mine in metrou cand vin de la o alergare prin parc si sunt sifonata. Si mai ales, vreau sa traiesc dupa regulile mele intr-o societate in care troneaza Gucci si Dolce & Gabbana si in care esti egal cu 0 daca nu arunci cu sutele de euro in cluburi.

Da, eu sunt femeia care merge unde e berea mai ieftina si muzica buna, care canta la concerte pana raguseste, care poarta tocuri rar si foarte rar, si care prefera sa faca altceva cu banii decat sa-i arunce pe haine ‘de firma’. Asta sunt si asa imi place 🙂 Sunt din nou fericita si multumita de viata mea…si trebuie sa-mi multumesc doar mie pentru asta. Mie si oamenilor minunati care ma inconjoara in fiecare zi si imi demonstreaza ca viata e cu mult mai frumoasa decat cred uneori.

Posted in Why does it always rain on me? | 7 Comments »

Dor..

Posted by Jo pe Iunie 29, 2007

Dor de mare… Dor de dragoste, de nisip, de betie. Dor de piele calda si lipicioasa, de saruturi umede si de mangaieri pline de pasiune. Dor de dragoste, de fluturasi in stomac, de zambete si fericire. Dor de libertate si de trenuri. De iubire si plansete.De emotii si sentimente. Dor de adolescenta si nepasare. Dor de inocenta. Mi-era dor sa-mi fie dor. Si traiesc acum cu atata intensitate incat cred ca o sa explodez de fericire. Si presimt ca o sa ma indragostesc…

Posted in Uncategorized | 1 Comment »

Bucuresti, oras de iarna…

Posted by Jo pe Iunie 21, 2007

Eu sunt printre putinii oameni ( cel putin din cate am auzit ) care iubesc Bucurestiul. Cu bune, cu rele. Imi plac gropile de pe Iuliu Maniu ( care o sa dispara…pentru ca e iar in reparatii :-< ), imi place aglomeratia de dimineata de la metrou, imi place rasaritul de soare de dupa blocul de vis-a-vis. Insa cum vine vara simt ca nu mai pot trai aici. Caldura infernala, mirosuri ametitoare si asfalt topit. Afundandu-ma cu jumatate de talpa in trotuar in tip ce astept aproape lesinata autobuzul ma gandesc cum e orasul asta toamna si iarna… Atunci il iubesc cel mai mult. Nu-mi pasa ca cel de langa mine e nespalat de o saptamana. La urma urmei…cand are doua pulovere si o geaca, parca nici nu se mai simte. Insa acum, cand sunt 45 de grade afara iar in autobuz mainile tinandu-se de bare atarna ca porcii la abator si mirosul e oarecum acelasi , acum imi doresc sa plec cat mai departe. Imi doresc un pahar cu apa rece, un algocalmin si-un somnifer…si sa ma trezesc toamna tarziu….

Posted in Why does it always rain on me? | 1 Comment »

7 days and still counting…

Posted by Jo pe Iunie 10, 2007

Remember I said a while ago ca ma las de fumat? Ei bine…nu m-am lasat atunci. Insa m-am trezit lunea trecuta cu o singura tigara ramasa. Am iesit pe balcon…am fumat-o pana la filtru si m-am hotarat ” Asta e ultima tigara pe care o fumez”. And yes, it was. Am 7 zile de cand nu am fumat si ma simt minunat. Ma simt mult mai odihnita si mai plina de energie. Si multe alte lucruri. Sper sa ma tina 🙂

Cum am reusit? Asta n-a fost chiar asa simplu. M-am gandit eu asa in sinea mea, ca daca nu ma pot lasa, macar sa fumez ceva mai putin nociv. Si am trecut de la Kent 8 la Kent 4. Mi s-au parut mult mai slabe la inceput si aveam senzatia ca fumez paie. In scurt timp m-am obisnuit cu ele si mi se pareau la fel de tari ca cele pe care le fumam inainte.  Am trecut apoi la Vogue ( slims ). Aici mi-a fost destul de greu. Mi se pareau atat de lungi si de slabe tigarile alea ca imi venea sa le arunc si sa merg sa-mi iau normale. Dar m-am obisnuit si cu astea. Apoi am trecut la Virginia albastru ( si Pall Mall portocaliu – sunt cam la acelasi nivel ) si de la Virginia la Kent Nanotek 1. Cele mai slabe tigari posibile. Si pentru ca erau atat de slabe, am reusit sa le las de tot 🙂

Posted in Uncategorized | 7 Comments »

Cele mai bune momente in viata..

Posted by Jo pe Aprilie 7, 2007

Cele mai bune momente din viata sunt acelea cand decizi ca hotararile tale iti apartin. Nu mai dai vina pe mama, pe tata sau pe societate pentru ce ti se intampla. Cazi intr-o groapa si te agati cu dintii ca sa te ridici. Nu te lasi calcat in picioare. Lupti pentru ceea ce vrei. Strigi pentru ceea ce crezi. Mergi pana la capatul pamantului pentru principiile tale.

Restul articolului aici 

Posted in Entertainment, People and Places, Quote of the Day | Leave a Comment »

O tristete stranie..

Posted by Jo pe Aprilie 5, 2007

Uneori ma plimb mult. Imi plac autobuzele.Merg pana la capat de linie si nu cobor decat la statia de unde m-am urcat. Cel mai ades, atunci cand e liber…Imi pun castile in urechi, doar asa, sa aud un zgomot de fond. Suntele astea fara nici o insemnatate, trec mereu prin mine si lasa totul la fel cum a fost. Niciodata nu ma uit la oameni. Nu imi place sa le vad fetele inexpresive, ochii reci si goi si oboseala de pe fata. Ma uit pe geam. Ma uit la masini si undeva in mine sper ca printre toate o sa te vad si pe tine. Si trec atat de repede din ambele sensuri incat ma ametesc. Dar tot continui sa le privesc, ca si cum daca te-as vedea, sau macar daca as avea senzatia ca ai fi tu m-ar linisti. Nu se intampla asta. E aceeasi ruta, insa mereu diferita, mereu cu ceva nou, mereu cu alte ganduri ce trebuie rumegate. De la o vreme m-a cuprins o tristete stranie. Exista ceva in mine care imi dadea speranta. Ceva indescriptibil care imi dadea siguranta ca va fi bine. Si cand ai plecat ultima data…ai plecat cu acel ‘ceva’ al meu. Cu singurul lucru care era doar al meu si care ma facea cateodata fericita.Atunci ai fost poate altfel…totul a fost atat de superficial, atat de formal si rece incat aveam senzatia ca nu eu traiesc, ci ca sunt pur si simplu un spectator incapabil sa inteleaga trairile personajelor. Gesturi seci si mecanice care se voiau a fi tandre, si vorbe care imi rasunau in urechi ca un ecou neclar. Am fost  fericita. Pentru ca praful pe care mi-l arunci de fiecare data in ochi ma impiedica sa vad ca de fiecare data cand pleci iei cate ceva din mine. De cele mai multe ori nu simt. Pentru ca exista indeajunsa speranta incat sa umple golurile. Insa azi m-am trezit si am simtit ca ceva nu e la locul lui. Si am avut sentimentul de sfarsit. Stii, sentimentul ala pe care il ai cand cineva moare. Regreti, plangi, insa stii ca orice ai face, persoana respectiva nu se va intoarce niciodata inapoi.

Si toate emotiile, si toate intamplarile petrecute, si toate acele zile pline de speranta, imi par atat de departe incat am senzatia ca sunt dintr-o alta viata. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvant, toate astea imi par atat de impersonale de parca nici nu le-am trait vreodata. Sunt incapabila sa imi amintesc emotia cu care ma gandeam la tine, si cat de mult visam. Nu am simtit..insa a inceput sa ploua. O ploaie rece, asa, ca de toamna. Si hainele umede si frigul m-au trezit din somnul meu lung.

Posted in Why does it always rain on me? | 2 Comments »

Sore throat :)

Posted by Jo pe Aprilie 4, 2007

Posted in Uncategorized | 3 Comments »