Tales from the Dark Side of the Moon

…sau cum respiram in lumea reala.

In cautarea fericirii

Posted by Jo pe August 12, 2007

Tot mai multa lume pleaca in strainatate, in speranta ca acolo isi vor gasi fericirea. 17 ani am locuit langa o tipa langa care practic am crescut. Am invatat multe de la ea. Si era o tipa mai mult decat ok. Relaxata, inteligenta, frumoasa….si cel mai important, nu m-a privit niciodata de sus, si niciodata n-am simtit diferenta de 7 ani dintre noi. Acum 3 ani a plecat in Anglia, ca au-pair. Dupa 1 an s-a angajat si intr-un bar. Apoi a renuntat sa mai fie au-pair si si-a luat viata in propriile maini. Si-a inchiriat un apartament, s-a inscris la master acolo. Privind de acasa o vedeam ca o persoana realizata. Si mi se parea atat de frumoasa viata ei. Mi-era dor. N-o vazusem de mult…si m-a invitat intr-o minivacanta la ea. Evident, am acceptat. 2 luni m-am bucurat la gandul ca o sa merg in Anglia, si ce frumos va fi. In sfarsit, a venit si ziua in care am ajuns in anglia. Dupa 3 zile in londra, la o alta prietena, am plecat spre ea. Si am fost mai mult decat surprinsa sa gasesc o cu totul alta persoana. Din prima clipa in care am intrat acasa a inceput sa ma critice. Ceea ce nu mai facuse niciodata. Ca de ce m-am imbracat asa? Ca ma face sa par prea slaba. Ca sa-mi iau un sutien, ca in uk nu se umbla fara sutien. Eu eram ca picata de pe alta planeta. Cum sa-mi pun sutien daca mie nu-mi vine nici unul? Ca imi da ea unul, si-l umplem cu burete sau cu ceva. Am refuzat complet ideea. Nu vreau, si n-o sa vreau sa pretind ca sunt altfel decat sunt. Mai ales ca am invatat sa accept felul in care arat, si sa nu fiu complexata.Si n-o sa accept criticile nimanui daca nu pot face nimic in privinta asta. Sunt cum sunt, like me or hate me…Am fost in seara respectiva cu ea in clubul in care lucreaza. A fost destul de ok. Am baut cat sa fiu putin ametita, chestie care a doua zi s-a transformat intr-o mica mahmureala. si cum eram eu asa, fara nici un chef, ea tragea de mine sa iesim. Sa vad si eu oraselul in care sta, etc etc. Pana la urma m-am pus oarecum pe picioare si am iesit. Mai e nevoie sa zic ca au reinceput criticile? Ca vai, eu nu sunt deloc impresionata. Ca eu ma simt ca in romania. Sa ma trezesc, ca acolo sunt in Anglia, nu in Romania. Nu inteleg…ce-ar fi trebuit sa fac? Sa zic wow intr-una? Da, imi placea ce vad…dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma minunez doar pentru a parea impresionata la maxim. Apoi mi-a trantit replica ”stii, imi place aici pentru ca lumea e relaxata. Sunt mult mai relaxata si mai fericita de cand sunt aici”. Asta m-a lasat masca. Relaxare? Asta inseamna relaxare? Toata stiinta mea a fost data peste cap cu acest nou sens al cuvantului relaxare. Lucrurile au mers in exact acelasi sens 5 zile. Ea mereu foarte ofensiva, eu tacuta si trista ( purtam ochelari pana si in casa, sa nu mi se vada ochii plini de lacrimi ). Pana cand si-a revarsat nervii de tot pe mine, cu usi trantite si ton ridicat. Ca sunt o mofturoasa, ca nimic nu-mi convine, ca sunt asa si asa. Asta a fost picatura care a umplut paharul. ”Eu sunt mofturoasa?Normal ca nu-mi convine sa fiu tratata ca o pustoaica de 12 ani cand eu am 20. Nu-mi place sa fiu luata de sus, sa mi se vorbeasca pe un ton ridicat, sa fiu criticata cand nu e nevoie si sa mi se dea ordine. Acum iesim, acum facem asta, acum facem altceva. Eu nu pot sa traiesc stresata ” ”Iar comentezi? Mai taci odata ca nu te mai suport”. Conversatia asta a avut loc cand eu eram in dus. Asta a fost picatura care a umplut paharul. Mi-am facut bagajele,m-am urcat in tren si am venit inapoi la londra. Multe reprosuri. Am tacut si am inghitit. Dar macar am scapat.

Ceea ce nu inteleg eu e de ce? De ce sa pretinzi ca esti atat de fericit si implinit, ca esti relaxat si ca viata ta e minunata, cand se intampla exact invers? Cu ocazia asta mi-am dat si eu seama ca n-as putea sa traiesc departe de familie si prieteni. De fapt, as putea, dar nu vreau. Nu vreau sa ajung asa. Departe de toti, simtindu-ma mizerabil, dar negand asta mereu. Oricum ar fi romania, lipsita de posibilitati, cu nesimtirea in floare, eu nu vreau sa plec. chiar daca as castiga mult mai mult in alta parte…stiu sigur ca banii nu-ti aduc fericirea. Iar eu aleg oricand fericirea.

5 Răspunsuri to “In cautarea fericirii”

  1. LA MULTI ANI !!!

  2. Andrada said

    Hei…Sunt Andrada, din Siret. Nu stiu daca`ti mai amintesti de mine, da` daca da, da`mi un add la idu`l idontask .🙂

  3. ai fost super de cacat la faza de vineri. si asa vei ramane pt toata viata. mori nelinistita >:D<

  4. Doggy said

    „Posted by Jo on August 12th, 2007”
    Ce s-a intamplat, fato? Scriai in fiecare zi si aveam si eu ce sa citesc cand veneam de la scoala :)) mai scrie si tu ceva pe-acolo.. ce vrei sa citesc enigma otiliei?

  5. Sky-Hunter said

    deci ai renuntat la blog ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: