Tales from the Dark Side of the Moon

…sau cum respiram in lumea reala.

Review about the Black Sea

Posted by Jo pe August 17, 2006

Si-am fost si la mare. Si mare departare de casa. Frumos a fost, minunat chiar. Dar la peiorativ. Si asta din cauza serviciilor in mare parte. Buuunnn. Sa incepem. Plec din Suceava pe la 8 si ceva. Caldura mare in tren. Si un miros…mai ceva ca la Rosal. Dar hai sa zicem ca n-ar fi asta asa o problema. Ajung in compartiment. Pe o bancheta, o doamna cu un domn la vreo 60 si ceva de ani, pe cealalta, o pustoaica de vreo 5 ani intinsa pe toata bancheta. Dupa ce ne-am scuzat noi ca vrem sa ne asezam pe locurile noastre (?!?), si dupa cateva schimburi de priviri cu tatal copilei ( ca vezi doamne, cum avem noi asa o inima sa o deranjam? nu mai bine stam 9 ore in picioare? ), am luat si noi un loc. Mai tarziu am aflat ca de fapt tatal si fiica aveau locuri in alt compartiment. Ma gandeam si eu asa, cu mare „bucurie” ca o sa merg 9 ore jumate cu oameni minunati. De unde…au fost 11 jumate. Ca deh…asa-i la cfr maica. Ce crezi ca merge trenul cum vrei tu? Asadar, am stat 11 ore si m-am uitat pe geam, si am studiat si fiecare coltisor de tren ca de somn nu putea fi vorba. Doar aveau pensionarii program de somn, si aia sforaie frateeeeeee (cu muuullti de e). Bun. Am ajuns la mare. Caldura mare. Si lume. Multa multa lume care venea din toate partile. Si pentru ca n-aveam chef de cort, m-am apucat sa-mi caut cazare. Asa, in blugi si cu pulover, ca daca deschideam bagajul pe drum, nu prea mai erau sanse sa-l inchid. Dupa indelungi cautari, am gasit o camera cu 500 de mii ( cica era 600, dar ne facusera reducere :)) ulterior am alfat ca pretul variaza in functie de persoana de la receptie ). M-am mirat ca n-am gasit un sobolan pe acolo. Pat execrabil. Mai avea putin si se prabusea cu mine in el. Baile…sa nu mai spun. Ce m-a amuzat a fost ca la dusuri era un geam destul de maricel care dadea in strada. Lasa nene, sa aibe si turistii spectacol cand fac eu dus🙂 Buuunn..Sa ajungem si la mancare. Oi fi eu mica si slaba, dar de mancat tot mai trebuie sa mananc. Mancarea e ok, doar ca trebuie sa ai muullta rabdare sa vina cineva sa se sinchiseasca sa-ti ia o comanda. Si dupa aia, mai dureaza inca pe atat sa-ti aduca ce ai cerut, si apoi inca pe atat sa-ti aduca nota. Pierzi 3 ore cel putin ca sa mananci ceva.
Apoi…plaja.Frumoasa plaja.In vreo 2 ani o sa fie mucuri de tigara in loc de nisip. Si draft-uri de la bere. Mare mizerie. Si lume mai mult decat nesimtita. Cu cosul de gunoi la 2 metri departare, ei prefera sa ingroape mizeria in pamant. Si pe langa mizerie, a fost aglomeratia. N-aveai loc sa arunci un ac pe acolo. Cautai cate jumate de ora un petic de nisip, si cand il gaseai, obligatoriu aparea cineva si-ti spunea ca e ocupat, ca trebuie sa vina nu-stiu-care-prieteni.
Vine si seara. Nu prea e stilul meu sa ies in discoteca, asa ca doar m-am amuzat de turma de oameni care statea in fata la Tineretului si se imbulzea sa dea 200 de mii pe intrare. Am preferat sa merg pe plaja la un concert folk si apoi la o bere in White Horse. Si apropo de concertul folk. M-a socat sa observ ca era extrem de putina lume, si jumatate din cei prezenti erau de o nesimtire crasa. Dar la urma urmei…traim in Romania, unde orice este posibil, ba chiar probabil. M-a amuzat ca la un moment dat prezentatorul ( imi scapa numele lui acum ) a facut o trimitere la o scena intamplata la teatru Nottara, cand actorul C-tin Nottara, ajunsese la celebra scena cu „Un cal, un cal…Regatul meu pentru un cal” iar cineva din public replicase „Da` ce, un magar nu-i bun? ” „Ba cum sa nu, poftim pe scena”. In rest, atmosfera destul de placuta si muzica buna. M-a impresionat o anume Maria Ghiorghiu, cu o voce absolut superba. Imi e ciuda ca oamenii ca cele de la Trident spre exemplu, se bucura de un oarecare , sa-i spunem succes, iar cei cu adevarati valorosi raman in umbra. In White Horse, ca de obicei, lume multa, galagie si fum. Ah, am dat de Tarzan pe acolo🙂 Ii cam lipseau lianele, dar s-a descurcat frumusel si fara ele.
Zilele urmatoare au fost cam la fel, afara de ultima, cand am ramas fara bani, fara tigari, fara mancare, fara nimic, si-mi venea sa urlu pe plaja „O tigara…Regatul meu pe o tigara”. Si in final, drumul spre casa. Extrem de obositor. Am dormit in toate pozitiile posibile. S-a lasat cu mari dureri de spate. In rest, minunat la mare. Anul viitor ma duc in alta tara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: