Tales from the Dark Side of the Moon

…sau cum respiram in lumea reala.

Marile Sperante

Posted by Jo pe August 16, 2006

Uneori ma enerveaza cumplit de tare faptul ca am asteptari prea mari de la oameni si de la viata in general.Si de cele mai multe ori, chiar cei de la care nu ma astept ma dezamagesc.Am senzatia aia de iesit dintr-o incapere si primit una bucata lovitura de scandura drept in frunte, pe neasteptate. Dupa ce m-am straduit o vreme sa nu mai am incredere in oameni, fara sa vreau, mai scap cate un strop, si atunci, evident, se intampla cate ceva care sa-mi aminteasca ca nu trebuie sa am incredere in nimeni. De parca tot Universul conspira la chestia asta. Mi-e greu sa cred ca numai mie mi se intampla. Si atunci, cum pot unii sa treaca peste toate si sa nu se uite in urma? Cum pot sa priveasca doar inainte si sa se gandeasca ca odata va rasari soarele si pe strada lor? Admir genul asta de oameni. Nu vreau sa fiu o ignoranta pentru ca nu ma caracterizeaza. Dar macar sa am puterea sa nu ma uit inapoi si, orice ar fi, sa pastrez o doza de optimism. Dar o sa rasara soarele si pe strada mea. Am incredere in asta! Si orice ar fi acum, candva va fi bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: