Cele mai bune momente in viata..

Cele mai bune momente din viata sunt acelea cand decizi ca hotararile tale iti apartin. Nu mai dai vina pe mama, pe tata sau pe societate pentru ce ti se intampla. Cazi intr-o groapa si te agati cu dintii ca sa te ridici. Nu te lasi calcat in picioare. Lupti pentru ceea ce vrei. Strigi pentru ceea ce crezi. Mergi pana la capatul pamantului pentru principiile tale.

Restul articolului aici 

O tristete stranie..

Uneori ma plimb mult. Imi plac autobuzele.Merg pana la capat de linie si nu cobor decat la statia de unde m-am urcat. Cel mai ades, atunci cand e liber…Imi pun castile in urechi, doar asa, sa aud un zgomot de fond. Suntele astea fara nici o insemnatate, trec mereu prin mine si lasa totul la fel cum a fost. Niciodata nu ma uit la oameni. Nu imi place sa le vad fetele inexpresive, ochii reci si goi si oboseala de pe fata. Ma uit pe geam. Ma uit la masini si undeva in mine sper ca printre toate o sa te vad si pe tine. Si trec atat de repede din ambele sensuri incat ma ametesc. Dar tot continui sa le privesc, ca si cum daca te-as vedea, sau macar daca as avea senzatia ca ai fi tu m-ar linisti. Nu se intampla asta. E aceeasi ruta, insa mereu diferita, mereu cu ceva nou, mereu cu alte ganduri ce trebuie rumegate. De la o vreme m-a cuprins o tristete stranie. Exista ceva in mine care imi dadea speranta. Ceva indescriptibil care imi dadea siguranta ca va fi bine. Si cand ai plecat ultima data…ai plecat cu acel ‘ceva’ al meu. Cu singurul lucru care era doar al meu si care ma facea cateodata fericita.Atunci ai fost poate altfel…totul a fost atat de superficial, atat de formal si rece incat aveam senzatia ca nu eu traiesc, ci ca sunt pur si simplu un spectator incapabil sa inteleaga trairile personajelor. Gesturi seci si mecanice care se voiau a fi tandre, si vorbe care imi rasunau in urechi ca un ecou neclar. Am fost  fericita. Pentru ca praful pe care mi-l arunci de fiecare data in ochi ma impiedica sa vad ca de fiecare data cand pleci iei cate ceva din mine. De cele mai multe ori nu simt. Pentru ca exista indeajunsa speranta incat sa umple golurile. Insa azi m-am trezit si am simtit ca ceva nu e la locul lui. Si am avut sentimentul de sfarsit. Stii, sentimentul ala pe care il ai cand cineva moare. Regreti, plangi, insa stii ca orice ai face, persoana respectiva nu se va intoarce niciodata inapoi.

Si toate emotiile, si toate intamplarile petrecute, si toate acele zile pline de speranta, imi par atat de departe incat am senzatia ca sunt dintr-o alta viata. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvant, toate astea imi par atat de impersonale de parca nici nu le-am trait vreodata. Sunt incapabila sa imi amintesc emotia cu care ma gandeam la tine, si cat de mult visam. Nu am simtit..insa a inceput sa ploua. O ploaie rece, asa, ca de toamna. Si hainele umede si frigul m-au trezit din somnul meu lung.

Sore throat :)

Ma las de fumat!

Da, m-am hotarat. M-am saturat sa arunc cu milioanele pe tigari ( daca fac un mic calcul…1 pachet pe zi – minim – x 30 de zile x 5 lei = 150 de lei ) si pe guma ( ca sa nu miros a tutun dupa ), m-am saturat sa dau cu tot felul de prafuri si solutii pe dinti poate poate se albesc, m-am saturat de stomacul meu care protesteaza de fiecare data cand in loc sa ii dau mancare il indop cu fumuri. Si mai ales, m-am saturat sa obosesc dupa cel mai mic efort. Cea mai buna solutie e sa renunt. Sunt constienta ca in urmatoarele zile o sa imi smulg parul din cap si o sa fiu peste masura de nervoasa ( daca e posibil, sugerez sa ma evitati ) insa cu putina ambitie si efort sper sa reusesc. Ce e mai greu e la inceput. Urati-mi succes si ascundeti tigarile

Am prins microbul.

Nu prea sunt eu microbista de felul meu ( sau ma rog, nu eram ). Dar azi m-am hotarat sa ma uit la meci. Steaua – Rapid. Desi niciodata n-am fost microbista, mereu am avut o afinitate fata de Steaua. Tata stelist, amici stelisti, in anturaj stelisti. Fara sa vreau probabil am dezvoltat si eu ceva pentru echipa asta fata de celelalte. Si azi, hai meci. Nu credeam ca o sa rezist mai mult de 20 de minute. Dar spre surprinderea mea am stat tot meciul cu ochii tinta la TV. Nu conta ca-mi scrumam pe picior si aruncam cojile in castronul cu seminte. Nu puteam sa ma uit in alta parte. Daca pierdeam ceva important? Si am simtit asa…lucruri ciudate pe timpul meciului. Si subit, am inceput sa inteleg barbatii care se agita la meci. Vorbeam de una singura in sufragerie ” Ba prostule, apara acolo !” “Hai, suteaza odata…hai ca e liber ala…HAI!”. Mi-a placut meciul. Superb. A castigat Steaua pe Giulesti dupa nu stiu cati ani, si dupa 8 meciuri pierdute in deplasare. Si-am avut o senzatie de fluturasi in stomac. Am descoperit ca imi place fotbalul. Data viitoare ma duc pe stadion, sa experimentez noi senzatii